Romania

Bucătăria tradițională românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate speciale de sărbătoare. Poporul român fiind creștin încă de la începuturile formării sale, Bucătăria românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și sărbătoarea pomenită. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile.

CIORBĂ DE BURTĂ

Este una dintre cele mai speciale, dar și mai greu de preparat, mâncăruri din categoria ciorbelor. Ajunsă pe meleaguri românești cel mai probabil pe filieră otomană, a fost răstălmăcită de români prin adăugarea de lamâie (sau oțet), de zarzavaturi și, mai ales, de mult usturoi. Prin secolul 17 exista în zona Bucureștiului și o altfel de ciorbă, aproape similară ciorbei de burtă, numită „paceà”, preparată din picioare de oaie sau vițel (folosite și azi pentru o ciorbă perfecta), care era dreasă cu ou și oțet.

SARMALE

Un alt preparat foarte răspândit în întregul bazin mediteraneean, preparat din carne tocată (porc, oaie, vită, pui etc) amestecată cu orez și mirodenii, învelită apoi în varză (de obicei murată) sau alte frunze, cum ar fi cele de viță de vie, spanac, ștevie sau chiar hrean. Există și varianta de post, în care carnea este înlocuită cu păsat. Conform tradiției, cele mai bune sarmale sunt cele gătite în oale de lut, la fundul căreia se pun bucăți de șoric afumat și frunze de cimbru și boabe de piper. În România, cea mai populară formă de servire a sarmalelor este cu mămăligă și smântână.

MICI

Produs specific pentru zona Balcanilor, cel mai probabil cu origini sârbești, dar dus la nivel de artă în România. Legenda spune că la noi au apărut în secolul 19, la restaurantul La Iordachi (celebru pentru cârnații săi), într-o zi în care au constatat că au rămas fără maț, astfel că au pus carne toccata și rulată direct pe grătar. Preparați, de obicei, din mai multe tipuri de carne (vită, oaie, porc), dată de două ori prin mașină și amestecată apoi cu sare, piper, bicarbonat de sodiu, piper, cimbru, ienibahar și chimion, plus o fiertură din oase de vacă. Se servesc simplu, cu chifle și muștar, dar și cu mujdei, salată de varză, murături, hrean sau ardei iute.